- teoremë
- teorema
Dizionario albanese-italiano e italiano-albanese. 2013.
teoremë
Look at other dictionaries:
demonstraţie — DEMONSTRÁŢIE, demonstraţii, s.f. 1. Dovedire, pe bază de argumente şi de exemple concrete, a realităţii unui fapt; demonstrare, argumentare. ♦ Şir de calcule, de raţionamente etc. prin care se dovedeşte adevărul unei teoreme sau conţinutul unei… … Dicționar Român
concluzie — CONCLÚZIE, concluzii, s.f. 1. Încheiere a unui şir de judecăţi; gândire dedusă dintr o serie de argumente sau constatări. ♦ Judecată nouă care rezultă din alte judecăţi date şi al cărei adevăr depinde de adevărul judecăţilor date. 2. Ultima parte … Dicționar Român
reciproc — RECIPRÓC, Ă, reciproci, ce, adj. (Despre acţiuni, fenomene, sentimente etc.) Care acţionează unul asupra celuilalt, care se influenţează unul pe altul, care vine din amândouă părţile; p. ext. care angajează în egală măsură. ♢ (log.) Propoziţii… … Dicționar Român
corolar — COROLÁR1, corolare, s.n. (mat.) Concluzie care derivă nemijlocit dintr o teoremă. ♦ Idee care decurge dintr o teorie, dintr o afirmaţie etc. – Din fr. corollaire, lat. corollarium. Trimis de IoanSoleriu, 21.08.2007. Sursa: DEX 98 COROLÁR2, Ă,… … Dicționar Român
lemă — LÉMĂ, leme, s.f. 1. (mat.) Enunţ preliminar a cărui demonstrare ajută la rezolvarea unei teoreme. 2. (log.) Propoziţie preliminară a unei demonstraţii, care trebuie demonstrată la rândul ei. 3. (Rar) Titlu sau sumar al unei lucrări. – Din fr.… … Dicționar Român
propoziţie — PROPOZÍŢIE, propoziţii, s.f. 1. Cea mai mică unitate sintactică prin care se exprimă o idee, o judecată etc. 2. (livr.) Propunere. 3. (log., mat.) Enunţ a cărui valoare de adevăr este întemeiată pe bază de reguli explicit exprimate. [var.:… … Dicționar Român
teoremă — TEORÉMĂ, teoreme, s.f. (mat.) Afirmaţie al cărei adevăr se stabileşte prin demonstraţie. [pr.: te o ] – Din fr. théorème. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 teorémă s. f. (sil. te o ), g. d. art. teorémei; pl. teoréme … Dicționar Român
teorémã — s. f. (sil. te o ), g. d. art. teorémei; pl. teoréme … Romanian orthography
axiomatic — AXIOMÁTIC, Ă, axiomatici, ce, adj., s.f. 1. adj. Care se întemeiază pe o axiomă; care are caracter de axiomă. 2. s.f. Disciplină care studiază înlănţuirea corectă a axiomelor. [pr.: xi o ]. – Din fr. axiomatique. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007 … Dicționar Român
axiomatică — axiomátică s. f. (sil. xi o ), g. d. art. axiomáticii Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic AXIOMÁTIC, Ă adj. Întemeiat pe o axiomă, cu caracter de axiomă. ♢ Metodă axiomatică = metodă ştiinţifică de expunere care, pornind… … Dicționar Român
demonstrare — DEMONSTRÁRE, demonstrări, s.f. Acţiunea de a demonstra şi rezultatul ei; dovedire, argumentare. – v. demonstra. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 DEMONSTRÁRE s. 1. v. confirmare. 2. argumen tare, argumentaţie. (O demonstrare… … Dicționar Român
